DEFĂIM'A, defăimez, vb. I. Tranz. 1. A vorbi de rău pe cineva sau a vorbi rău despre ceva; a ponegri, a calomnia. ♦ (Rar) A se face de râs, a se compromite. 2. (Înv.) A dispreţui, a subaprecia; a umili, a înjosi. [Prez. ind. si.: def'aim] – Din lat. ◊diffamiare.
Sursă : DEX'98 (23624)  - RACAI

A defăima ≠ a cinsti, a elogia, a lăuda, a glorifica, a preamări, a venera
Sursă : Antonime (68656)  - siveco

DEFĂIM'A vb. v. desconsidera, dispreţui, ne-socoti.
Sursă : Sinonime (180624)  - siveco

DEFĂIM'A vb. v. calomnia.
Sursă : Sinonime (180623)  - siveco

defăim'a vb. (sil. -făi-), ind. prez. 1 sg. defăim'ez, 3 sg. si pl. defaime'ază
Sursă : DOR (238411)  - siveco

A DEFĂIM//'A ~'ez tranz. 1) (persoane) A vorbi de rău; a ponergi; a cleveti; a calomnia; a denigra; a blama; a bârfi; a huli; a ponosi. 2) A pune într-o situaţie de inferioritate, lezând demnitatea; a umili; a înjosi. [Sil. -făi-ma] /<lat. difamiare
Sursă : NODEX (330987)  - siveco